joi, 2 februarie 2012

Poemul de-o zi

                              M-am trezit într-o dimineață cu fața la cer și am hotărât să nu mai urmez sfatul unui amic, acela de a nu-mi face publice scrierile înainte de apariția lor pe hârtie. De atunci scot iepuri albi din joben, unii mai bătrâni, unii mai pufoși, mai nebuni, iepuri de iarnă oricum, încă nu l-am prins de urechi pe iepurele de martie... Dacă e o mișcare înțeleaptă au ba și cât va dura zodia transparenței, nu știu. Cu siguranță însă, voi afla.
                             Postez aici un poem pe care l-am scris într-o singură zi, ca să nu să sparie gândul că scriu luni în șir la toate poemele ( deși se mai întâmplă :-), scriu puțin și greu ), dar ce zi...aceeași în care s-a născut poemul de trei luni, poemul de dragoste...


                                                  


                                                                          Doamna

                                                                   cu cearcăne lungi
                                                                   înaltă pășind
                                                                   mângâind un creștet
                                                                   sărutând un obraz
                                                                   cum ceața subțire
                                                                   plânsul ei
                                                                   ținând în palmă
                                                                   degete reci
                                                                   legănând
                                                                   vorbe nicicând rostite
                                                                   treaptă cu treaptă
                                                                   coborând
                                                                   până la cei dintâi
                                                                   morți îmbrățișați
                                                                   paloarea lor acoperind
                                                                   sfiindu-se
                                                                   cu cearcăne lungi
                                                                   înaltă pășind.

                                                                                  27.01.2012

La Mulți Ani, MIRCEA PETEAN!



2.
spunea că urmărește
umbra unui trandafir pe zid
am întrebat-o cum era
ea mi-a spus-ca a ta

              din volumul Poemele Anei
        Editura Limes, 2007, Cluj-Napoca

           La Mulți Ani, Mircea Petean!

luni, 30 ianuarie 2012

Imaculat



                   Dintre flori, iubesc florile de câmp, florile de munte, florile de pădure. Dintre trandafiri, prefer trandafirul sălbatic (măceșul). În ele se mai poate vedea lucrarea/intenția Creatorului.